Zdreanţă sau "ieşi afară, javră ordinară!"

Studiem Arghezi la şcoală, aşa că, acum câteva zile am luat din bibliotecă un volum de-al lui.Răsfoind, am dat peste poezia Zdreanţă care mi-a amintit de copilărie.Am recitit-o şi mi-a trecut prin cap să îi dau o notă socială adaptând-o la perioada glorioasă pe care o trăim sub aripa transpirată a celui “triumfător în lupte” care poartă “un nume de Traian”.Cam asta a ieşit:

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă
Cel venit din Alianţă?
E un câine, în mod curios
Nici flocos şi nici frumos.
Are pălmi puternice,
Copiii să nu-l critice.
Şuviţa nu-i mai atârnă...
Sub ochii strâmbi şi nara cârnă
Are gura ce-l descurcă:
“N-aveţi bani?Mergeţi la muncă!”
Zici că e într-o ureche
Un pungaş, fără pereche.
Nu-l vede niciun judeţ,
S-a tirat in mod isteţ,
Asteptând un veac şi două
Motivând: “Afară plouă!”,
Care cântă cotcodoace,
Pentru el e o găăăooace.
De când e “democraţie”,
Multe a-nvăţat şi ştie.
Trufaş, e ca un mic “tufiş”(bush)
Se uită la toţi cruciş,
Pune laba, smulge votul
Mijloacele scuză scopul.

Unde-i boul?" a-ntrebat
Poliţistul.
S-a tirat!
Se ascunde ăsta iară,
Ieşi afară, javră ordinară!
Dacă vine oricum minte...
Îşi spunea fără cuvinte.
De cum s-a simţit vizat
Zdreanţă l-a şi lepadat
Şi-a jurat că l-a lăsat.

Poliţistul fără vină,
Pleacă cu tot cu maşină.
Zdreanţă zice-n gândul lui:
“Găozarul dracului!”